Mă gândeam azi la cum și când m-am adresat cuiva cu Dumneavoastră în ultima vreme. Ideea mi-a venit vorbind cu taică-miu la telefon, care îmi povestea că s-a întâlnit cu „domn inginer Cutare” prin oras, domn inginer cutare fiind de-un leat cu el. Și care i se adresează, la rându-i, lui taică-miu tot cu dvs. Și nu e un caz singular.

Vremurile moderne, companiile moderne, joburile moderne ne-au adus și relaxarea aferentă în limbaj, suntem mai direcți, mai puțini cordiali, deși asta nu ne face neapărat mai puțin politicoși.

Eu folosesc pronumele de politețe doar în relația cu persoanele din instituții unde am un interes sau o nevoie de rezolvat rapid și nu vreau să irit vreun ego pe acolo, care să-mi pună bețe în roate.

La ANAF, am folosit la schimbarea buletinului, la poliție sau când m-am înscris la facultatea la care n-am intrat în 2019. Pentru că interacțiunea cu un funcționar al statului presupune un grad mare de incertitudine și lipsă de predictibilitate și mai bine sunt eu prudent apriori.

Le mai folosesc în relație cu părinții Marianei, în relație cu părinții prietenilor sau celor apropiați, la medic și, probabil, la școală, când o începe Mara, pentru că nu știu cât de mare sau de mic este ego-ul viitorului dascăl al copilului meu și vreau să evit să o pun într-o situație delicată pe ea.

Le respect foarte tare pe educatoarele de la grădiniță, sunt undeva pe nivel de dumnezeu pentru mine, dar avem o relație foarte deschisă și relaxată și ne strigăm pe nume. Cum ziceam mai sus, nu cred că e lipsă de politețe, dimpotrivă.

Recunosc că mi se pare total aiurea când îmi spune cineva „dumneavoastră”. Foarte ciudat.

Dispare moda adresatului cu dumneavoastră? Ar trebui să continue?

Vă mai adresați cu dumneavoastră cuiva? Vi se adresează cineva cu dumneavoastră?