Later Edit: am întrebat un preparator fizic, antrenorul de handbal al junioarei și vinovatul pentru #tatislabește al meu, omul care are grijă de integritatea fizică și antrenamentele multor prieteni.

El e Dragoș și-l găsiți la flixi.

Ce spune el despre greutatea pe care trebuie să o aibă un rucsac de copil de școală, care este încă în creștere și cu sistemul osos în formare.

Ghiozdanele ar trebui sa aiba 10% maxim 20% din greutatea unui copil. Greutatea ghiozdanului poate trage copilul pe spate, fortandu-l sa aduca bazinul foarte mult in fata sau sa arcuiasca spatele spre inapoi.

Aceasta pozitie poate duce la contracturi si dureri musculare la nivelul umerilor, gatului si al spatelui. De asemenea, daca ghizodanele au o greutate prea mare, baretele vor pune presiune pe umeri, ducand la amorteli si dureri ale membrelor superioare.

In timp, toate aceste probleme pot duce la o postura vicioasa.

A început școala, au revenit discuțiile despre greutatea rucsacului. Anul ăsta sunt direct implicat și interesat, pentru că mi se pare aiurea ca un copil de 6 ani să fie nevoit să care cam 25% din greutatea corpului, în spate, în fiecare zi. Nu arătam cu degetul pe nimeni, în afară de Ministerul Educației care pare să nu își dorească foarte tare victoria în acest meci.

Și, nici nu ar avea de ce.

Am spicuit niște răspunsuri din social media pe tema asta, a rucsacurilor. Dacă noi am suferit când eram mici, să sufere și ei! Cam ăsta e mindset-ul la români, cu privire la copii. Mai ales la ăia care nu au copii.

Dacă noi am cărat, să care și ei, că nu au să moară!

Asta este doar continuarea normală de la „de ce să aibă gravidele prioritate, când s-au f***t le-a plăcut, acum să sufere!” sau la „de ce să aibă prioritate gravidele, ce, e vreo boală?”

Românii, acest popor iubitor, empatic, ospitalier!