Mă uitam în weekend la mare, pe plajă, când s-au apucat niște băieți să se bată cu sezlongurile pe plaja modern, că e din ce în ce mai greu să găsești pe cineva care să nu aibă potențial de infractor. Știu, sunt judgemental, dar faceți și voi exercițiul ăsta.
Mergeți pe stradă, mergeți prin parcuri, prin mall-uri, pe unde vreți și veți vedea exact despre ce vorbesc. Și e extinsă deopotrivă și la femei. Știu un caz de mamă care a fost agresată, lovită, scuipată de o altă mamă la locul de joacă. Mame, de față cu copiii. S-a ajuns la poliție.
Ani de zile am repetat obsesiv că nu am de ce pleca din țară, că este chiar ok. Suntem mai bine ca acum 10 ani și infinit mai bine decât acum 20 sau 30.

Ok, nu ne mișcăm cu viteza dorită, dar facem pași în față. Trăim mai bine, suntem într-o țară sigură, și în orașele mari avem cam tot ce ne trebuie. E ok de crescut un copil, cu toate că nu s-a construit nici o creșă, grădiniță sau școală din 1990 încoace. Ne descurcăm, găsim soluții, avem resurse.

Și m-aș fi așteptat să continuăm drumul progresului și al pașilor înainte și la nivel de societate, adică cu totalitatea oamenilor care compun chestia asta pe nume stat.

Doar că nu. Mi se pare că devine din ce în ce mai periculos traficul, mersul pe stradă, nu trebuie să faci nimic ca să pici într-un scandal apărut de niciunde, Văd din ce în ce mai des știri cu tot felul de scandaluri, bătăi, lupte, oameni bătuți în trafic, șmecherie pe toți pereții, oriunde te uiți. Șmecherii parcă au luat țara captivă și își fac de cap nestingheriți de nimeni.

Și ajungem, involuntar, la copii. Pentru că se apropie momentul școlii și nu vreau să-mi expun copilul unui mediu în care majoritatea să fie copiii șmecherilor, care sunt învățați de mici să fie bully, să nu respecte nici o regulă, normă sau să știe de politețe, empatie sau respect.
Și nu, orice ai face, oricât de tare ai educa tu copilul tău că prin dialog și negociere rezolvăm conflicte și putem să ne respectăm reciproc deciziile luate, toată vorbăria asta pică atunci când un mic boss va împinge sau va lovi copilul tău, pentru că el așa știe că se rezolvă lucrurile, că așa a fost învățat.

Și ce poți face pentru copilul tău este să-l duci într-un mediu sigur și să amâni cât de mult poți momentul întâlnirii celor două curente de gândire și de educație a copiilor. Sau să trăiești cu speranța că nu se vor întâlni vreodată.

Ni s-a schimbat fundamental și sistemul de valori. Nu mai primează educația, cultura, lucrul și meseria făcute cu bucurie și demnitate, acum e pe showoff și gratificare instantanee: mașini, haine, palate, șmecherie. Cu cât mai mare și mai multă, cu atât mai bine.
Vedem asta de sus, de la conducere, până jos, în stradă.

Și stau și mă gândesc: oare am făcut bine că am rămas aici? Oare fac bine să rămân și să-mi cresc copilul aici? Oare e prea târziu să-mi schimb decizia acum? Unde o să ajungem peste 5 ani, ca să repet un clișeu de HR?
Oare ne vom putea izola la nesfârșit în bula noastră încercând să ignorăm ce se întâmplă în jurul nostru? Oare vom putea feri copilul la infinit de zona aia de societate?

Oare ce dracului facem când închidem telefonul și vedem că afară nu e ca pe instagram?