Pentru că a mai rămas doar un an până la începutul clasei 0, am început să ne frământăm cu școala unde să dăm copilul.

Și am început să facem lista de combinații și permutări. Care sunt criteriile? Ce ne dorim?

Ne dorim să fim călăii propriului copil și să mergem la o școală unde sunt terorizați copii și supuși presiunii de a super performa? Pentru că avem exemple destule de astfel de părinți, care încep să pună presiune pe copii încă de la grădiniță, să acumuleze mai mult decât pot duce, să știe să scrie la 5 ani și altele.

Ne dorim să fie cât mai aproape de casă, chiar cu compromisul unei școli cotată mai slab?

E mai bine să fii în pluton într-o clasă de performanți sau leader într-o clasă de mediocri? Noi suntem din sfere diametral opuse: Mariana a fost fruntașă la colegiu foarte bun, eu am fost de pluton într-un liceu industrial. Nici unul nu a ajuns tocmai rău, mai e până la liceu, dar e un maraton, nu sprint. Și dacă începi acest maraton, școala primară și gimnazială trebuie să fie fundația pentru colegiu.

Pentru că, din păcate, admiterea la un colegiu bun e și pe medii, pe bătaie la sânge și, uneori, deloc dreaptă, pentru că notele se obțin diferit în școlile de la noi, deși programa și evaluarea, teoretic, sunt unitare.

Așa că de principiu, am ales să fie cele mai ok școli pe care le găsim cât mai aproape de casă. Nu walking distance, dar sub 10 minute cu mașina sau sub 30 cu autobuzul. Pentru că primii 4 ani o vom duce noi, apoi vom începe să o lăsăm să descopere orașul.

Și așa am rămăs pe listă cu Dante Alighieri și Școala 88. Rămâne să vedem ce învățătoare rămân libere, ce condiții sunt de admitere, dacă găsim de unde să luăm feedback sau să aflăm recomandări sau anti-recomandări pentru fiecare dintre școli.

Deci, dacă știți ceva despre subiectul ăsta, orice mesaj este mai mult decât apreciat.

E complicat, cine a zis că probleme mari vin cu copiii mari, a avut dreptate. Și timpul trece mult prea repede.

Photo by Kimberly Farmer on Unsplash